• Pasaje din cărți

    TULBURAREA APELOR – Lucian Blaga

    „Popa Nona, mi-e sufletul greu. (Se-ncovoaie chinuit) De când ai intrat fâlfâitoare în viaţa mea mă zbat între îndrăzneli ce scutură turlele cerului şi între temeri de copil – (Şoptind:) Din potire-aş putea sânge de Dumnezeu să arunc în ţărână – şi totuşi carnea mea tremură.  Câteodată iau capul cânelui meu între palme, mă oglindesc în ochii lui – şi simt: i-e milă de mine că-s om. Paşii se opresc, mă caut în zare: unde merg? Mă caut în pulberea drumului, şi printre hârburi de cer: cine sunt? Vezi Nona, acum sunt trist, acum sunt foarte trist, şi totuşi dac-ar fi iarbă verde aici in jur aş putea să joc…