Niciodată nu m-am dat în vânt după flori ambalate frumos cu hârtie sau plastic și date cu luciu într-un buchet perfect.

Sincer nici nu aveam cum. Am fost binecuvântată să cresc lângă miile și superbele flori sălbatice. Acolo în bătaia vântului, libere pe câmp.

Printre ele erau și narcisele. Când eram mică le cuprindeam și le miroseam până îmi rămânea nasul galben.

Le iubeam așa de mult încât nu puteam să mă despart de ele. Mergeam cu flori acasă la bunica și le puneam în vază. Îmi amintesc şi acum… cum  toată casa era inundată de parfumul lor. Pe atunci nu vorbea nimeni de arii protejate. Aveau chiar și o serbare unde venea foarte multă lume. Aproape toți culegeau flori… și nu puține…

Au trecut anii. Da, au trecut, dar am rămas la fel de fermecată. Vorba aceea: Nimic nu poate domoli flacăra din inima unui nerod îndrăgostit.

Chiar și azi fug de-acasă să le văd. Orice program încărcat aș avea, nu poate să mă oprească, când știu că ele domnesc în toată splendoarea lor.

Narcisele pentru mine nu sunt doar flori, sunt toată copilăria mea, bunicii mei, prietenii mei, emoții, amintiri ce nu vor putea fi șterse de ani… multe amintiri.

Dar timpul mi-a adus alți prieteni în viața mea, mai iubitori de natură decât mine. Niște săriți de pe fix cu suflet foarte mare care mi-au arătat lucrurile dintr-o altă perspectivă, mai puțin egoistă, mai protectoare.

Recunosc că la început i-am cam repezit:

– Hai mai scutiți-mă, fac asta de când eram mică, așa făcea foarte multă lume. Veniți voi ciudații să-mi spuneți că de acum nu mai pot lua flori? E simplu să vorbești când nu crești lângă ele, e foarte simplu să rămâi detașat.

Până la urmă le-am dat dreptate.  Am văzut și eu cum Poiana nu mai este plină ca altădată, acum sunt mult mai răsfirate decât odinioară.

De-a lungul timpului am văzut persoane care nu doar că le culegeau, le și călcau sau lăsau mizerii. Într-un an a venit un grup de vreo 25 de copii – am rămas stupefiată de cum a rămas locul în urma lor. Cel mai macabru scenariu a fost când am văzut un șmecher cu muzica dată la maxim intrând cu jeep-ul până sus la ele. M-a durut sufletul. Deja era prea mult!!!

Atunci am înţeles de ce era necesar ca acest colț de rai să fie declarat arie protejată.

Chiar și așa lucrurile nu s-au schimbat imediat. E foarte greu să schimbi un obicei. Oamenii pot schimba sistemul, dar sistemul e mai greu să schimbe oamenii. Greu. Nu imposibil. Pentru că moda se schimbă. Și în ultimii ani să fii șmecher are un alt înțeles!

Să fii șmecher înseamnă să le vizitezi fără să le rupi!

Și când devii șmecher cu adevărat, începi să vezi lucrurile cu alți ochi.  Nu numai că nu le rupi, dar începe să te deranjeze lipsa indicatoarelor, lipsa campaniilor de conștientizare, oile care se plimbă cu câinii pe lângă și multe alte lucruri care nu sunt în regulă.

Poți să mergi cu mâinile goale acasă chiar dacă în trecut nu făceai asta. Așa fac și eu și nu am murit. Am păstrat doar mirosul în nări și speranța că și copiii mei se vor putea bucura de acest cadou minunat al naturii.

Poți face fotografii frumoase cu ele pentru facebook și dacă nu le culegi. În fotografii ele nu se ofilesc niciodată așa cum se întâmplă cu ele peste câteva zile acasă în vază. În plus nici amendă nu riști să iei.

Am văzut și persoane care vin, se bucură de ele și se întorc acasă doar cu amintirea. Nu le-am spus nimic atunci… le spun astăzi că îi apreciez.

Şi dacă acum citești să știi că încă vreo două săptămâni mai poți să găsești narcise.

Merită să fugi la Mogoșeni în județul Bistrița-Năsăud să te bucuri de parfumul lor, cântecul păsărilor și iarba udă care îți mângâie gleznele.

Cum ajungi la Mogoșeni?

Pe ruta Mocod – Nimigea de Jos – Florești – Mogoșeni ori de pe drumul Național 17 Dej – Bistrița – Vatra Dornei, la ieșirea din localitatea Beclean spre Bistrița, în dreptul pasarelei pe partea stângă, se desprinde drumul Cociu – Mogoșeni.

Din localitate se poate ajunge la Poiană plecând din centru pe strada care duce la calea ferată și după ce o treci, ții drumul pânăăă la narcise. Poți întreba localnicii, sunt oameni foarte prietenoși și sigur te vor îndruma cu drag.

Dacă mergi cu copiii și sunt pasionați de belți e bine să ai papuci de schimb și șervețele umede.

Pe lângă narcise te poți bucura și de iriși sălbatici sau alte flori minunate.

 

Un loc fermecat, va spun eu… care am crescut acolo.

Dacă nu ești din Județul Bistrița-Năsăud poți să vizitezi și alte rezervații în:  Sercaia, jud. Braşov, Negraşi, jud. Argeş, Petrești, jud. Dâmbovița, Preajba, jud. Gorj.

Dacă-ți place acest articol, distribuie-l și prietenilor tăi

Facebook Comments