Afară plouă. Stau aşezată comod în fotoliu şi ţin în mâini una din cărţile copilăriei mele. Citesc băieţilor mei una din poveşti, exact ca pe vremuri la gura sobei… defapt lângă calorifer, mă rog nici nu mai contează pentru că e vară. Ochii lor mari mă privesc atenţi. Sunt în extaz. Am reuşit să le atrag atenţia cu o poveste veche. Bine. Extazul nu durează mult pentru că sunt întreruptă.

– De ce te-ai lupta cu un balaur cu 3 capete pentru o prinţesă?!

Hmmm, mai vedem dacă gândeşti aşa şi când creşti mare, îmi spun doar în gând şi continui povestea…

– Cum să mergi singur să te lupţi cu un balaur uriaş doar cu o sabie? Asta e inconştienţă! Trebuia să-şi facă o echipă şi o strategie.

Chiar dacă îmi vine să râd continui să citesc:

– Il prinde pe balaur şi-i taie capul. În câteva secunde îi cresc două capete în loc de unu...

– Ce-i asta? Balaurul are *hack!

– Hack?

– E un trişor!

– Nu e corect! Se revoltă amândoi şi dau să plece.

– Staţi că nu am ajuns nici la jumătate!

– Nu. Lasă că ştim. Vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. E clasic!

Ei părăsesc camera, eu rămân pe gânduri… Acum, fie vorba între noi, ce să zic, eu la vârsta lor vedeam povestea în alt mod. De ce acum am impresia că eram mai fraieră?

*hack-urile sunt programe de trişat. Când ai acest hack primeşti nelimitat bani, viaţă, putere… depinde de joc.

Dacă-ți place acest articol, distribuie-l și prietenilor tăi

Facebook Comments