Se pare că unele lucruri prețioase rămân vanitoase și peste timp și trebuiesc cucerite.

Și dacă lupta cu spada nu se mai poartă în secolul vitezei, ca să ajungi la castel, trebuie să te înarmezi cu cea mai letală armă – răbdarea.  :))

Aşa că, pe lângă familie, când mergi la castel – neapărat trebuie să-l iei şi pe domnul Zen.

Nuuu, stai… nu e vecinul de la 3 şi nici Doamne iartă… amantul. Nuuuuu!!! Nu mă refer nici la „Zen” ca practici spirituale ale budismului – ălea sunt muuult mai complicate.

Vorbesc de ăsta al nostru mai mioritic-adaptat :)) ăla ştii tu – respiră-adânc-stai-calm-viaţa-e-frumoasă-bine-că-nu-e-mai-rău.

Aşa am făcut şi noi şi tare frumos a fost.

Drumul de la Predeal până la Sinaia –  foarte frumos!

Ai impresia că nu se mai termină!  Îl parcurgi cu 10 km/h.  Claxoaneeee și circulație bară la bară.

Aici domnul Zen ne-a inspirat și am cumpărat fructe de pădure de pe traseu.

Acum când adaug poza îmi lasă gura apă, dar să revenim…

Gustul delicios de mure și zmeură ne-a amintit de copilărie. Am depănat amintiri și peripeții din vacanțele de vară.

Amorțiți, dar plini de biruință, am ajuns în parcarea castelului.

O parcare… deşi cu plată… destul de modestă. Fiind totuși în secolul XXI, îți vine să te enervezi, când te gândești că Peleșul avea încălzire centrală și electricitate încă din 1883. Noroc cu Zen că ne ține calmi. ?

Plini de nerăbdare, intrăm pe aleea care duce la castel. Cam 900 de metri de urcat pe jos – perfecți pentru dezmorțirea picioarelor.

Apoi apare, superb în zare, falnicul Castel Peleș.

Minunat!!!

Ochii se plimbă de colo-colo sperând să nu rateze nici măcar un colțișor.

Terasele Neo-Renascentiste spectaculoase, te fac să uiți rapid de orice neplăcere.

Când ești mai plin de energie pozitivă… zbang…

Ohoooo. Dar ce avem aici??!!  Se dă rația de pe vremea lui Ceaușescu? Ce să fie? Black Friday în sezon de vară??!!! Shaorma gratis!!?? A băgat la SH marfă la un leu?

Nuuuuuu!!! Se stă la bileteeeee!!!

Lasă dragă, e doar o codiță miiiică.

Zâmbim forțat.  Strângem în dinți karma… să nu fugă Zenul și ne  așezăm cuminți la rând.

Ei, da ce să vezi?!? Domnul Zen era sleit de puteri, era o căldură mareee, așa că am avut ingenioasa idee și m-am declarat pasionată de fotografie.

A funcționat!!! Am luat aparatul și m-am pus pe făcut poze. Motiv perfect de chiulit!! He he!!!

Nu știu cum stă treaba la fotografi, dar eu am fost luată de val.

Pe terasele mari și superbe te poți plimba în voie.  Grădinile au fântâni și poteci de marmură iar sculpturile din piatră sunt o adevărată splendoare care te atrage ca un magnet.

Eu am vrut să-mi susțin soțiorul rămas la rând, dar … valul m-a prins nu glumă, gata să mă înece pe o bancă la umbră :))) alături de Zenulică.

Dupăăă doaaaar…

45 de minute, apare fericit, soțul cu biletele în mână, fluturându-le în semn de biruință.

Uraaa!!!  Bucurie mare!!! până aflăm că trebuie să ne mutăm la altă coadă ? cea cu intratul.

Eh. La asta nu am mai scăpat. A fost destul să-și încrute fruntea soțiorul și am înțeles clar că era rândul meu.  Fără să clipesc m-am așezat cumințică la coadă.

Mulți, foarte mulți turiști. Zici că era la Babilon.  După ce m-am plictisit să trag cu urechea la: chinezi, japonezi, spanioli, englezi – am mai tras câteva cadre la îndemnul lui Zenulică. Cadre da? Nu poze… am folosit limbajul fotografilor profesioniști. Ai obervat da?

După lupte în răbdare și războaie de așteptare ajungem în interiorul castelului.

Într-o clipită totul devine magic. Holul de la intrare este grandios, cu statuete și lambriuri din lemn de nuc decorate în cel mai mic detaliu. Tot ce te înconjoară este o îmbinare perfectă între cultură, artă și istorie, bun gust și înaltă clasă.

Acum știi exact de ce te aflii acolo și esti sigur că a meritat.

Construit de primul rege al României, Carol I, între 1873 și 1914, castelul este o combinație de stiluri Neo-Renascentist, Gotic, Baroc și Saxon cu influențe alpine elvețiene.

Cu fiecare pas pe care-l faci, încercând să te ți de grup după cum cere conduita, simți un fior rece pe șira spinării.

Din păcate totul se derulează prea repede, prea pe fugă și nu te poți bucura de fiecare detaliu, piesă unică, texturile materialelor, ramele tablourilor etc., iar Zenul este imperios să-ți fie aproape!!

Când am intrat în sala mare a armurilor băieții mei erau în extaz. Colecțiile de arme de vânătoare și de război au provocat doar vocale gen: uaaa, iaa, iooi !!!! Mai ales când s-au văzut în fața unei armuri complecte pentru cal și cavaler. Din câte am înțeles este unică în România.

Sala de muzică este magică. Când vezi lumina care pătrunde ușor prin vitralii, hârtiile lăsate răsfirat pe masă și vioara din colțul mesei ai impresia că te-ai întors în timp. Zici că Regina Elisabeta abia a plecat de la o serată muzicală și se odihnește.

Greu te abții să nu pui mâna pe vreo carte și să o deschizi, foarte greu îți dezlipești ochii de textura tapetului sau sculpturile atât de frumoase de pe stâlpi.

Cu drag aș adăuga poze, dar fotografiile și filmările făcute în interior sunt permise doar pentru uz personal și publicarea acestora pe Internet este strict interzisă. Bineee, poți dacă ești fotograf profesionist, faci un contract și achiți taxa de 1500 lei – nu e cazul la mine :)).

Brusc magia dispare. Etajul 1 și parterul le vizitezi ca-ntr-o vrajă și trebuie să o iei din loc.

Nu pentru că vrei ci din respect pentru cei mulți care continuă să aștepte la coadă.

Mai dai o geană peste umăr și speri la o altă dată cînd poate ești mai norocos și ai șansa să fie mult mai puțină lume.

Acest loc minunat trebuie parcurs liniștit, în tihnă – nici de cum pe fugă.

Mai jos este căpitanul tribului… dragul meu soțior și în spate Pelișor. Superb și el și deosebit. ĂĂĂ soțu… evident!!! :)))

La întoarcere am lăsat pe Zenulică împrumut unui grup de nemți, ne-am luat de mână ca doi porumbei și am pornim agale spre parcare.

Rău am făcut!!!!

Când eram noi mai în culmea momentelor divine ne dăm seama că…

AU DISPĂRUT COPIII!!!!

PANICĂ!!! ȘOC!!!

Mama voastră de copii ștrengari!!!!

În concluzie:

clar e bine,

dacă-l ai pe Zen cu tine,

totul este poezie.

Pam Pam!

Locul e unic. Dacă ești prin zonă nu ezita să-l vizitezi, merită!  Aici găsești tarifele și programul.

 

Dacă-ți place acest articol, distribuie-l și prietenilor tăi

Facebook Comments