Într-o zi, am auzit o cunoştiinţă spunând o pildă.

Se făcea că tatăl lui avea o vacă foarte bună de lapte. Problema era că avea obiceiul prost ca la final să dea cu piciorul şi să verse tot laptele. Aşa sunt şi unii oameni. Sunt extraordinari, au potenţial, dau tot ce pot, se zbat să facă multe, dar la final strică tot prin – comportamente negative, reacţii necontrolate sau pur şi simplu prin situaţii neplăcute.

Recunosc că atunci mi s-a părut un punct de vedere interesant. Până într-o zi în care mi-am amintit că şi bunica mea avea o bivoliţă.

În vacanţe mergeam şi eu cu ea la muls. Mă aşezam cuminte pe prag cu o cană în mână. Niciodată nu am văzut-o să dea cu piciorul şi să verse laptele. Nici măcar când mă apropiam şi eu de ea pentru a-mi mulge bunica direct în cană laptele spumos şi dulce. Intr-o zi bunica mea s-a îmbolnăvit și a ajuns în spital. Bunicul a încercat să mulgă bivolița, dar ea nu a a stat de loc. Vâzând că nu reușeste sub nici o formă și-a luat hainele bunicii și fără să spună ceva s-a așezat lângă ea. De această dată l-a acceptat. Dar la final a dat cu piciorul şi a vărsat tot laptele.

Mă intreb dacă acei oameni care oferă şi pun suflet în ceea ce fac “varsă laptele” fără vreun motiv. Oare nu o fac pentru că ajung la concluzia că cei care-l primesc nu sunt ceea ce par sau nu sunt vrednici de el?

 

Dacă-ți place acest articol, distribuie-l și prietenilor tăi

Facebook Comments