Suntem doi străini azi
Ieri împărțeam vise
Ne cuibăream sufletele
Eram noi…
Îmi vine uneori să te întreb
Ce mai faci?
Și te întreb cu riscul
Să mă lovesc de un zid
Care mă ajută să-mi amintesc
De ce am ajuns aici
Îmi este dor să te îmbrățișez
Dar ești ca o pătură rece de iarnă
Care-mi îngheață pornirea
Și o sparge în mii de cioburi
Îmi este dor de tine
Dar nu e deajuns
Dacă tu ai uitat de NOI…
Eu de ce mi-aș aminti?
Așa că tac, dincolo de dorințe
Nu pot să-ți cer nimic
Nici măcar să-ți amintești…
Trebuie să simți așa cum simt și eu
Ieri m-a întrebat un copil
Care sunt cei mai străini oameni?
Iar răspunsul a fost simplu
Cei care s-au iubit odată.
Nu cred că a înțeles răspunsul
Dar cu siguranță viața il va ajuta
Într-o zi să înțeleagă.

P.S
Dacă vei fi întrebat cine sunt…
Te rog să-i spui, o străină care încă nu m-a uitat!
Nu suntem perfecți, am fost doar imperfecți unul pentru celălalt… aveai dreptate!

(Ana C 31.10.2018)

Dacă-ți place acest articol, distribuie-l și prietenilor tăi

Facebook Comments